Ioan I. Gâf-Deac, candidat al Partidului Noua Generaţie – Creştin Democrat pentru Camera Deputaţilor, în colegiul 19 din Capitală, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

Referitor la drumul lung al salariilor profesorilor, care au fost plimbate între Guvern, Parlament, Curtea Constituţională etc., cum comentaţi, domnule Gâf-Deac?

În viziune liberală, normalitatea în sine reprezintă un act populist. Ceea ce premierul nu a spus este că profesorii nu vor beneficia de majorarea salarială, aşa cum cadrele didactice îşi doreau, continuând, astfel, seria disputelor cu privire la oportunitatea momentului ales. S-a creat o falsă percepţie asupra lipsei fondurilor necesare, mai ales în contextul crizei financiare internaţionale. Banii atât de necesari există, dar sunt plasaţi în „investiţii” de genul „5 km de autostradă în 4 ani” şi salarii ANRE. Clientelismul politic a trecut în acest mandat din poziţia de subiect teoretic într-un subiect vizibil, tangibil. Poate, în sfârşit, oamenii vor realiza lipsa de responsabilitate şi respect a celor care au guvernat până acum.

În pofida faptului că suntem de acord că o societate serioasă nu poate ignora educaţia, potrivit unui sondaj INSOMAR, 41% dintre români apreciază că gestul premierului de a amâna creşterea salariilor este oportun, iar 38% declară că sunt de acord cu aceste măriri. Cum vi se par aceste cifre?

Cifrele arată că actuala guvernare a reuşit să-i învrăjbească pe români împotriva românilor.  Este vorba de ceea ce v-am spus mai devreme – falsa proiecţie a lipsei banilor. În loc să existe dezbateri despre lipsa banilor, ar fi utile dezbaterile despre eficientizare şi eliminarea extremelor fabuloase. Lipseşte managementul normal oricărei societăţi care se pretinde a fi membră a Uniunii Europene. Sunt sigur că o mare parte din actele Guvernului sunt legale, dar nu şi oportune. Dacă oamenii vor beneficia de imaginea corectă a situaţiei sunt sigur că aceste cifre se vor modifica radical. 

Aproape un sfert dintre copii nu merg la grădiniţă. 16% dintre ei nu înţeleg un text scris. Într-un procent destul de mare, absolvenţii de liceu nu au diplomă de bacalaureat, mulţi îşi abandonează studiile şi exemplele ar putea continua. Acestea sunt statistici prezentate oficial. Nu sunt suficient de îngrijorătoare, ce să credem? Nu există riscul ca, în viitor, tinerii români să practice acele meserii de care europenii deja fug?

Nu mă surprind aceste cifre. Analizând ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în sistemul educaţional, situaţia actuală se va degrada. Am „beneficiat” de 8 reforme ale sistemului, una mai inconsistentă decât alta. Problema majoră nu este aceea că vom practica meserii de care fug europenii, pentru că munca cinstită, indiferent de natura ei, nu este o ruşine. Situaţia care mă îngrijorează cel mai mult este faptul că sistemul educaţional nu are o corelaţie reală, firească de altfel, cu piaţa muncii. Au dispărut cele mai multe şcoli de meserii, iar forţa de muncă deja calificată este prin Spania, Italia, lăsând un gol imens în ţară.

Cât despre grădiniţe, nici nu este de mirare. În calitate de consilier general în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, am atras atenţia în plen, dar şi în Comisia de Învăţământ, Cultură, Culte şi Sport, din care fac parte, despre lipsa locurilor în grădiniţele de stat. Românii, în marea lor majoritate, nu îşi permit să plătească grădiniţe private, iar statul nu ia nicio atitudine. Trebuie construite mii de grădiniţe în toată ţara, acest obiectiv fiind unul prioritar pentru viitorul Parlament şi Guvern.     

Pe de altă parte, viitorul creează cerinţe din ce în ce mai mari. Nevoile de cunoaştere, dar şi de acţiune, vor fi altele decât cele de până acum. La ce să ne aşteptăm, ne putem descurca, ţinând cont că această perioadă marcată de conflicte pare să nu aibă final?

Este o întrebare foarte bună. Simt, însă, că România este copleşită de situaţia actuală şi că pierde viziunea a ceea ce înseamnă viitorul societăţii. Ne declarăm astăzi ca făcând parte din societatea bazată pe cunoaştere, dar, în fapt, dacă privim sumele alocate şi interesul guvernului pentru cercetare sau IT&C, se poate observa că ne aflăm în derivă. 

Există mai multe tipuri de conflicte. Avem conflicte politice interne, dar nu trebuie neglijată nici situaţia externă. Pentru noi este important este ca viitorii parlamentari să genereze şi să gestioneze o strategie cu obiective actuale, clare, pe care să ni le asumăm noi toţi, cei care facem parte din clasa politică.  

Avem o situaţie clară în acest moment, domnule Gâf-Deac, în ceea ce priveşte pregătirea profesională care se cere pe piaţă şi din punct de vedere economic pentru anii care vor veni?

Guvernul are obligaţia de a previziona dinamica pieţei muncii şi a economiei româneşti. Aceste date vor conduce în mod logic la o strategie de formare profesională iniţială dar şi reconversie. Domenii de activitate, altădată de tradiţie, dispar şi există nevoia relocării forţei de muncă şi implicit a reconversiei profesionale. Ca să vă răspund direct la întrebare, în acest moment, din punctul de vedere al unei strategii pentru viitor, nu există elemente concrete pertinente. Este plin Internetul, mai ales în site-urile oficiale ale Executivului, de obiective pentru viitor, principii şi speranţe. Nimic concret, care să arate calea spre o societate şi o forţă de muncă echilibrată. Rolul nostru ca viitori parlamentari este să aplicăm o presiune continuă asupra Executivului pentru a genera şi aplica rapid o strategie pertinentă în domeniu.   

Mulţi tineri supradotaţi părăsesc România şi ajung, din păcate, mulţi dintre ei, cetăţeni de rangul doi în ţările unde aleg să trăiască, în pofida calităţilor deosebite pe care aceştia le au.

            Nu sunt total de acord că aceşti tineri supradotaţi ajung cetăţeni de rangul doi, pentru că, în majoritatea ţărilor unde ajung, factorii decizionali ştiu să preţuiască valoarea şi capitalul uman performant, mai ales pe cel pentru care nu au cheltuit niciun euro în instruire şi formare profesională. Grav este că ţara noastră nu are capacitatea de a-i păstra pe aceşti tineri de valoare. Se pot acorda anumite facilităţi agenţilor economici care angajează asemenea persoane de valoare. Mai mult, statul, în viziunea mea, are obligaţia de a recruta asemenea oameni deosebiţi. Trebuie creat cadrul legal pentru a-i stimula pe aceştia să rămână în sistemul public. Valorile trebuie protejate şi cultivate pentru a spori capacitatea efectivă a Executivului.  

În altă ordine de idei, putem să vorbim despre ameliorarea situaţiei din învăţământ fără o creştere economică certă sau, mai degrabă, rămâne simplă retorică politică, aşa cum s-a întâmplat până acum.

            Pentru a se revigora, toate domeniile de activitate au nevoie de creştere economică. Ridic, însă, problema tipului de creştere economică, în speţă, concentrarea acesteia pe producţie, şi nu consum. Creşterea anunţată de actuala guvernare este nesustenabilă. Această afirmaţie o pot explica arătând cifrele relevante ale balanţei de plăţi externe, a nivelului de venituri bazate pe producţie, dar cred că aceste discuţii tehnice trebuie transpuse întregii societăţi, explicate în mod transparent. Însă cele mai importante sunt reducerea cheltuielilor absurde, eliminarea clientelismului politic şi realizarea efectivă a investiţiilor în infrastructură. Performanţele negative ale ultimilor patru ani sunt fără precedent. Doar 5 km de autostradă, cu un cost de sute de milioane de euro, nu poate fi soluţia unui plan de investiţii în infrastructură.

Educaţia trebuie adusă la un nivel de normalitate şi, pentru acest obiectiv, avem nevoie de strategii diferenţiate între învăţământul preuniversitar şi cel universitar de stat. În acest ultim sistem, problemele sunt altele, mult mai grave.

Sunt universităţi de stat unde organele de control au găsit situaţii aberante – cadre didactice cu 7-8 norme didactice, venituri anuale ale conducerilor de miliarde, investiţii disscreţionare şi altele.

În sistemul preuniversitar situaţia este cu totul alta. Aici există salarii mici, neatractive, clădiri vechi, condiţii de muncă inumane. Nu este de mirare că cei care au calităţi de veritabili dascăli, aleg alte domenii de activitate. Vom implementa după alegeri o strategie rapidă de revigorare a sistemului educaţional românesc, bazat pe investiţii masive în infrastructură, generarea de parteneriate public-privat, refacerea statutului de dascăl prin redarea încrederii şi demnităţii acestora.